Pensiile

Se tot discuta in ultimul timp de deficitul din bugetul pensiilor si una din solutiile invocate pentru rezolvarea acestuia este taierea acestora (impozitarea pensiilor).
Las la o parte modul in care sunt portretizati acesti nefericiti ai sortii de catre Guvern si Presedinte si incerc sa urmaresc firul logic al gandirii care sta la baza acestui rationament.
In primul rand trebuie sa amintesc ca noi ne aflam intr-o economie de consum. Acest lucru inseamna ca la fiecare ciclu (de un an, sa zicem), creste consumul, lucru care determina o crestere a veniturilor din vanzarea bunurilor si serviciilor (salarii, profituri, drepturi de autor, etc.) urmand ca aceasta sa determine la randul ei o crestere a consumului si tot asa.
Practic acest sistem economic presupune o crestere intr-o forma de spirala din ce in ce mai mare.
Nu discut aici de valabilitatea acestui model deoarece acesta guverneaza omenirea de cand a aparut si singura forma mai atenuata a acestui sistem (economia planificata) a esuat.
Economia de consum are o mare slabiciune, si anume, daca se stopeaza cresterea consumului sau acesta chiar scade, se declanseaza un sir de evenimente echivalente cu aruncarea unei cozi de matura intre spitele unei biciclete in plina viteza (cred ca toti cei care s-au plimbat vreodata cu bicicleta stiu ce inseamna acest lucru).
Scaderea consumului nu altereaza numai veniturile celor angrenati in mecanism dar pune in pericol investitiile care stateau la baza cresterii consumului in anii viitori. De exemplu, toti retailerii care au luat credite pentru extinderea retelelor de vanzare sunt practic in faliment, la fel si cei care au investit in cresterea capacitatilor de productie.

Practic se creaza un ciclu invers, in care nimeni nu mai are bani si nu mai produce nimic (deoarece nu mai are cu ce).
Din pacate noi am hotarat sa ne luam dupa cel mai prost exemplu: Grecia. Taind insa salariile si alte indemnizatii nu am facut decat sa destabilizam si mai mult sistemul, deoarece, proportional, am taiat si contributiile la sistemul de pensii si de asigurari sociale (aceste contributii sunt procentuale si deci s-au micsorat cu 25% pentru salariile bugetarilor) micsorand bugetul si adancind deficitul.
Pentru a rezolva aceasta situatie nu exista decat o solutie: cresterea numarului de locuri de munca. Acest lucru nu poate fi facut decat prin simplificarea mediului de afaceri si stimularea sectorului privat prin scaderea taxelor (exact invers decat se intampla).
In aceasi ordine de idei o solutie rezida in cresterea populatiei apte munca si nu micsorarea ei (asa cum ne incurajeaza presedintele Basescu).
Deoarece nu-mi plac postarile lungi ma opresc aici insa voi incerca, pe viitor, sa pun in discutie cateva solutii pentru iesirea din criza.