Am aflat saptamana trecuta ca Nokia pleaca. Ne-a spus doamna Vos, o mare profesionista (nu mi-am dat seama inca in ce, dar nu conteaza. Important este ca suntem condusi de “profesionisti”), ca nu este o mare problema deoarece deja s-au asezat la coada alti mari investitori sa-i ia locul.
Pesemne Clujul trebuie sa fie supraaglomerat de investitori de trebuie sa plece unul ca sa poata altul sa-i ia locul. Prima imagine care mi-a venit in minte a fost cea a autobuzelor si tramvaielor supraaglomerate din timpul lui Ceausescu si cativa ani dupa.
Trebuie sa recunosc ca nefiind atent la televizor, am crezut ca doamna care vorbeste este purtatoare de cuvant la Nokia (“Piar” – cum se spune acum). Asta datorita faptului ca a facut o pledoarie asa emotionanta a faptului ca salariile din Romania au devenit asa mari ca este si pacat de Dumnezeu ca finlandezii sa nu plece la chinezi. Deja ma gandeam cu rusine la restul de investitori straini care nu au plecat inca si platesc pe nedrept salarii imense romanilor (care, hai sa recunoastem intre noi, nu se prea omoara cu munca – vis-à-vis de chinezi, bineinteles).
Mai incolo am aflat si numele unuia dintre marii investitori care urmeaza sa-i ia locul lui Nokia: Irina Schrotter. E clar, mi-am spus: “Apple e terminat”. Deja vedeam viitorul telefon mobil integrat in articolele de imbracaminte. Un hanorac in care gluga functiona ca o casca (deopotriva protectoare impotriva zgomotului urban ce ne inconjoara) iar maneca ca microfon. Astfel printr-un gest similar cu cel al agentilor secreti din filme (sau al celor care-si sterg mucii cu maneca) vei comunica cu tovarasii, iubita, sau oricine s-ar afla la celalalt pulover comunicant.
Seara, inarmat cu o punga mare de seminte si cu o groaza de intrebari in cap ( “Ce sistem va avea noul telefon?”, “Va fi Android sau Windows?”, “Va permite descarcarea de aplicatii?, “Va avea bluetooth sau port USB?”, etc.), m-am asezat in fata televizorului, unde, la Realitatea, urma sa apara marea investitoare.
In final n-am inteles nimic. De fapt am inteles ca doamna Irina vrea sa-si deschida o croitorie si pentru ca angajatii lui Nokia stiu cu mainile o sa-i faca croitori. In plus, oricum hala aia a lui Nokia o sa ramana goala asa ca poate guvernul o sa i-o dea pe degeaba, sa o incurajeze.
Si acum o sa va spun ce cred despre Nokia. Nokia a venit in Romania pe o poveste cum ca aici se gasesc ingineri si oameni calificati, ca Guvernul si autoritatile locale fac eforturi sa-i ajute pe investitori, ca promisiunile se respecta.
Ce fraieri finlandezii astia!!! Le-am tras clapa! Nu le-am facut autostrada, nu le-am facut aeroport si terminal cargo si nu le-am dat nici ingineri pentru ca in romania ingineri nu mai exista (inginerul este o specie disparuta in Romania de prin 2008 si nu cred ca va mai aparea curand deoarece arealui lui natural a fost distrus). In plus le-am creat un cosmar logistic din care nu au putut sa mai scape decat cu fuga, lasand in urma “Hala” la care ravnesc acum investitorii romani.
Si acum imi vine sa rad de fraierii astia cu Centrul lor de RD (Research & Development pentru necunoscatori). Pai ce credeau ei? Ca o sa se scoata pe seama inteligentiei romane?!? Adica sa castige de pe urma ideilor noastre? Mare noroc ca nu mai avem ingineri (mi-a spus un prieten sa nu ma plimb pe langa Politehnica seara ca exista pericolul sa ma rapeasca si sa ma bage la facultate … asa lipsa de studenti au. Va spun asta sa n-o patiti si sa va pomeniti ca ajungeti ingineri fara voie), ca poate salvau astia Nokia si atunci chiar ca ne enervam!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu