Observ de cativa ani (cred ca fenomenul a existat dintodeauna dar in ultimii ani s-a raspandit in mod ingrijorator) o confuzie generalizata in spatiul economic romanesc.
Practic entitatile economice (societati comerciale private sau de stat sau chiar Guvernul) nu mai sunt capabile sa-si stabileasca obiectivele strategice pe termen lung sau scurt si orbecaie, fara de speranta, in cautarea drumului care sa le scoata la liman.
Acest fapt se datoreaza in primul rand datorita unei frecvente lipse de logica in comportamentul oamenilor care le conduc. Adesea aud cum se fixeaza obiective de genul “trebuie sa ajungem in punctul F”, fara ca sa se clarifice care sunt etapele A, B, C, D, E, cum vor fi realizate sau daca este posibil sa fie realizate.
Toti am auzit deseori: “Anul acesta vom aduce 2 milioane de turisti la mare”. Insa nu am auzit niciodata intrebarile: “De ce ar veni oamenii astia la mare?”, “Daca vin cat stau si de ce?”, “Cum ajung acolo si in cat timp?”, “Cum pleaca de acolo si in cat timp?”, etc.
Pentru a clarifica acest proces m-am decis sa prezint o serie de articole in care sa schitez pasii necesar a fi facuti pentru a putea creiona o strategie cu sanse de succes.
Competitive Advantage
Voi incepe cu un concept: “Competitive Advantage”, dezvoltat de Michael Porter prin anii ’80. Pe scurt, Michael Porter spune ca orice entitate economica are nevoie, pentru a rezista concurentei si a avea succes, de un avantaj competitiv. Logic si simplu, nu?!?
Acest avantaj poate fi realizat in cea mai mare parte prin doua modalitati:
1. Cost – care are ca rezultat un pret mai mic de vanzare sau marja comerciala mai mare.
2. Diferentiere – acel ceva care te deosebeste de concurenta.
Simplific foarte mult deorece nu doresc decat sa schitez o coloana vertebrala a Managementului Strategic, astfel ca acest concept sa fie usor de inteles si pentru persoane care nu lucreaza in domeniu, nu s-au confruntat direct cu el insa au asistat la confuzia care exista in societatile in care lucreaza sau au lucrat la un moment dat.
Problema ultimilor ani este ca “internetul” prin liberalizarea accesului la informatie, a cam dat peste cap strategia legata de pret. Practic, pentru produse similare pretul devine aproximativ identic, consumatorul putand in orice moment sa afle pretul minim si sa actioneze ca atare.
